Sari la conținutul principal

Tipuri de morfisme

Cănd lucră în teoria categoriilor dar și alte teorii matematice nu avem de multe ori noțiunea de egalitate, însă avem de cele mai multe ori noțiunea de izomorfism care este cel puțin la fel de puternică. În cazul mulțimilor și a funcțiilor conceptul de izomorfism se regăsește în noțiunea de funcții bijective doar că un izomorphism este o generalizare. La fel cum funcțiile bijective sunt funcții în același timp injective și surjective, izomorphismele sunt mofisme care sunt atât monomorfisme cât și epimorfisme dar nu toate morfismele care sunt în același timp mono și epi sunt izomorfirme, mai trebuie să satisfacă incă o condiție pentru inversă.

Monomorfisme

Un morphism f:ABf : A \rightarrow B este un monomorfism (sau zis mono sau monic) dacă pentru orice obiect xx și oricare două morfisme g1,g2:XXg_1, g_2 : X \rightarrow X dacă fg1=fg2f \circ g_1 = f \circ g_2 atunci g1=g2g_1 = g_2. Implicarea aici este că în termeni de mulțimi hom avem o funcție injectivă Hom(X,A)Hom(X,B)Hom(X, A) \xhookrightarrow{} Hom(X, B). Monomorfismele în categoria Set\mathbb{Set} sunt funcții injective.

Epimorfisme

Un morphism f:ABf : A \rightarrow B este un epimorfism (sau zis epi sau epic) dacă pentru orice obiect xx și oricare două morfisme g1,g2:BXg_1, g_2 : B \rightarrow X dacă g1f=g2fg_1 \circ f = g_2 \circ f atunci g1=g2g_1 = g_2. Implicarea aici este că în termeni de mulțimi hom avem o funcție injectivă Hom(B,X)Hom(A,X)Hom(B, X) \xhookrightarrow{} Hom(A, X). Este împortant de observat că aceasta ramane o funcție injectivă ca la monomorfisme, nu este o funcție surjectivă, însă epimorfirmele în Set\mathbf{Set} sunt funcții surjective.

Inverse

Înainte e a defini izomorfisme trebuie să definim noțiunea de morfisme inverse. Dacă avem o pereche de morfisme s:ABs : A \rightarrow B și r:BAr : B \rightarrow A care compuse dau identitatea rs=idAr \circ s = id_{A} spunem că:

  • ss este un split monomorfism
  • rr este un split epimorfism
  • rr este retactarea (retraction) lui ss sau inversa stângă a lui ss
  • ss este secțiunea (section) lui rr sau inversa dreaptă a lui rr
  • perechea (r,s)(r, s) este un splitting a idempotentului sr:BBs \circ r : B \rightarrow B

Din proprietatea că rs=idAr \circ s = id_{A} reiese și faptul că ss este un monomorfism și ss este un epimorfism în felul următor:

Pentru ss. Fie g1,g2:AXg_1, g_2 : A \rightarrow X, dacă sg1=sg2s \circ g_1 = s \circ g_2 atunci:

sg1=sg2s \circ g_1 = s \circ g_2 \Rightarrow rsg1=rsg2r \circ s \circ g_1 = r \circ s \circ g_2 \Rightarrow idAg1=idAg2id_{A} \circ g_1 = id_{A} \circ g_2 \Rightarrow g1=g2g_1 = g_2

Pentru rr. Fie g1,g2:AXg_1, g_2 : A \rightarrow X, dacă g1r=g2rg_1 \circ r = g_2 \circ r atunci:

g1r=g2rg_1 \circ r = g_2 \circ r \Rightarrow g1rs=g2rsg_1 \circ r \circ s = g_2 \circ r \circ s \Rightarrow g1idA=g2idAg_1 \circ id_{A} = g_2 \circ id_{A} \Rightarrow g1=g2g_1 = g_2

Aici este important de înțeles că rs=idAr \circ s = id_{A} nu implică automat că sr=idBs \circ r = id_{B}, implică doar că morfismul srs \circ r este idempotent. Un morfism e:XXe : X \rightarrow X este idempotent dacă ee=ee \circ e = e. srs \circ r este idempotent deoarece:

srsr=sidAr=srs \circ r \circ s \circ r = s \circ id_{A} \circ r = s \circ r

Izomorfisme

Dacă pentru morfism ff există f1f^{-1} care este atăt inversa stângă și cât și dreaptă pentru ff acesta este inversa bilaterală sa iar ff este un izomorfism.

Dacă un morfism admite o inversă, atunci aceasta este unică.

Pentru inversa stângă. Presupunem că un morfism f:ABf : A \rightarrow B are inversa bilaterală f1:BAf^{-1} : B \rightarrow A și că un morphism g:BAg : B \rightarrow A care este o inversă stângă a lui f. Atunci:

g=gidB=gff1=idAf1=f1g = g \circ id_B = g \circ f \circ f^{-1} = id_A \circ f^{-1} = f^{-1}

Pentru inversa dreaptă. Presupunem că un morfism f:ABf : A \rightarrow B are inversa f1:BAf^{-1} : B \rightarrow A și că un morphism g:BAg : B \rightarrow A care este o inversă dreaptă a lui f. Atunci:

g=idAg=f1fg=f1idB=f1g = id_A \circ g = f^{-1} \circ f \circ g = f^{-1} \circ id_B = f^{-1}

Adesea în teoria categoriilor se menționează că un obiect cu o anumită proprietate este unic până la un izomorfism. Acest lucru înseamnă că pot exista mai multe obiect cu o proprietatea specifică dar fiecare are un izomorfism cu fiecare.

Izomorfisme naturale

Fie doi functori F,G:CDF, G : \mathcal{C} \rightarrow \mathcal{D} și o transformare naturală α:FG\alpha : F \Rightarrow G. Spunem că transformarea naturală α\alpha este un izomorfism natural dacă toate componentele tranformării naturale au inverse bilaterale. Din moment ce pentru această transformare naturală fiecare componentă are inversă acestea formează o tranformare α1:GF\alpha^{-1} : G \Rightarrow F. Astfel cele doua compuse dau tranformatea naturală pentru identitate, α1α=idF\alpha^{-1} \circ \alpha = id_F, αα1=idG\alpha \circ \alpha^{-1} = id_G. Echivalent putem spune că FF și GG sunt natural izomorfe.